„weekend de colecție”

Astăzi metaforele au fost la putere. S-a filosofat de la prima oră în fața unui public format și din domnițe cu ruj de culoarea vișinei putrede, umeri dezgoliți, cercei precum cercurile desenate în povestea lui Sorescu, dar și din domni volubili, șarmanți, cu umorul acasă. S-a trecut apoi la nostalgiile unui tânăr cuceritor care vorbea despre numărătoarea inversă, despre începutul sfârșitului vieții de licean. Nu s-a uitat nici ședința foto promisă într-un mediu acvatic precum cel din teatrul sorescian. S-a încheiat întâlnirea cu veteranii, discutându-se și despre expresia „lupta cu destinul” care e prea categorică pentru cineva, personajul nu luptă, caută destinul potrivit pentru el, cam așa ceva,.. Alți curajoși au cerut ieșirea din incintă și nu au primit un feedback pozitiv, așa că au privit o bucată dintr-un film cu un om care trăiește niște ”perfect days”. S-a propus ca realismul să fie tratat în relație cu filmul sau amânat până la noi ordine. Au mai existat discuții despre neica Stavrache care înnebunește pentru că iubirea de avere e mai presus de orice sentiment. Apoi a intrat în scenă Maiorescu și al său misoginism combătut de Sofia Nădejde. Apogeul zilei a fost reprezentat de băiatul frumos, cu breton revoluționar, care la ora unu p.m. visa la un weekend de colecție. Se cuvine a consacra această expresie și a ne dori un „weekend de colecție”, vorba juniorului mai sus amintit!