”DU-TE ȘI PUNE UN STRĂJER” -HARPER LEE

DESPRE PROFESIA DE AVOCAT; EDUCAȚIA RELIGIOASĂ ȘI SHAKESPEARE ÎN FORMAREA UNUI AVOCAT

”Jeane Louise a zâmbit larg. Tatăl ei spunea că e nevoie de cel puțin cinci ani să ajungi să cunoști dreptul după ce ai terminat facultatea: făceai economie doi ani, învățai regulile pentru elaborarea pledoariilor în Alabama încă doi, reciteai Biblia și pe Shakespeare în cel de-al cincilea. După care erai pregătit să faci față în orice condiții.”

DESPRE ”ZILELE CÂINELUI”; MAYCOMB- CENTRU AL LUMII; TRADIȚII ȘI OBICEIURI DIN VIAȚA COMUNITĂȚII

”În Maycomb, Zilele Câinelui presupuneau cel puțin o redeșteptare și una se desfășura chiar în săptămâna  aceea. SE obișnuia ca toate cele trei biserici din oraș- cea metodistă, cea baptistă și cea presbiteriană-să se unească și să asculte predica unui singur preot invitat, dar uneori, când bisericile nu reușeau să se pună de acord asupra unui predicator sau a remunerației acestuia, fiecare congregație își ținea propria redeșteptare, la care erau liberi să participe toți;(…)Perioada în care avea loc redeșteptarea însemna o perioadă de război: război împotriva păcatelor, a Coca-Cola, a cinematografului, a vânatului duminica;război împotriva  tendinței crescânde în rândul tinerelor femei de a se sulemeni și de a fuma în public; război împotriva băutului de whiskey- legat de asta, cel puțin cincizeci de copii mergeau în fața altarului în fiecare vară și jurau că n-or să bea, să fumeze sau să înjure până la douăzeci și unui de ani; (…) și război între doamnele orașului despre cine poate da cea mai bună masă pentru pastor. ”

DESPRE ATTICUS FINCH

”Integritatea, umorul și răbdarea erau cele trei cuvinte care îl caracterizau pe Atticus Finch. Mai exista și o sintagmă: dacă alegeai la întâmplare orice cetățean din Maycomb sau din împrejurimi și-l întrebai ce părere are despre Atticus Finch, răspunsul era, cel mai probabil, ”Niciodată n-am avut prieten mai bun.” Secretul filozofiei de viață a lui Atticus Finch era deopotrivă simplu și teribil de complex: în timp ce majoritatea bărbaților aveau un cod și încercau să-și trăiască viața în acord cu el, Atticus și-o trăia riguros, fără fasoane, fără ostentație și fără introspecție. Se purta în particular așa cum se purta și în public. Codul lui era pur și simplu etica Noului Testament, iar răsplata pe care i-o aducea era respectul și devotamentul tuturor celor care îl cunoșteau. Până și dușmanii îl iubeau, pentru că Atticus Finch nu îi recunoștea niciodată drept dușmani. Nu a fost niciodată un om bogat, dar copiii lui n-au cunoscut om mai bogat ca el.”

SEMNIFICAȚIA TITLULUI

”Ieri, la biserică, domnul Stone a pus un străjer. Ar fi trebuit să-mi dea și mie unul. Am nevoie de un străjer care să mă ducă de mână și să dea de veste ce vede din ora în oră. Am nevoie de un străjer care să-mi spună: Uite ce spune omul acesta și uite ce vrea cu adevărat să spună, să tragă o linie pe mijloc și să spună: Acesta e un fel de dreptate și celălalt e alt fel de dreptate și să mă ajute să înțeleg diferența. Am nevoie de un străjer care să meargă și să strige în patru zări că e prea mult să joci cuiva o festă timp de douăzeci și șase de ani, indiferent cât de tare te amuzi.”

PROBLEMATICA RASIALĂ

”Susținătorii supremației albilor sunt de fapt foarte isteți. Dacă nu reușesc să ne sperie cu argumentul inferiorității înnăscute, atunci îl învăluie într-o miasmă de sex, pentru că știu bine că ăsta e singurul lucru care seamănă frica în inimile noastre fundamentaliste, de-aici din Sud. Încearcă să le umple de groază pe mame, nu cumva să le ajungă copiii să se îndrăgostească de negri când se fac mari. Dacă n-ar insista ei pe asta, subiectul ar apărea foarte rar în discuție. Iar daca ar apărea, ar fi gestionat în privat. NAACP-ul are de dat socoteală și în privința asta. Dar susținătorii supremației albilor se tem de argumentația rațională, pentru că știu că în fața argumentelor obiective pierd. Prejudecata, acest cuvânt vulgar, și credința, un cuvânt curat, au ceva în comun: amândouă încep unde se termină rațiunea.”

SEMNIFICAȚIA TITLULUI- DIN BIBLIE

Isaia 21

”6. Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.” – ”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Publicat în ale vieții | Lasă un comentariu

nu TRIBUT

TRIBÚT, tributuri, s. n. Obligație (în bani sau în bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor învins și care se plătea la date fixe; bir (2). ◊ Expr. A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva. – Din fr. tribut, lat. tributum.

Folosiți OMAGIU și nu TRIBUT când vreți să aduceți recunoștință cuiva. Altfel, tributul presupune și altceva.

DECI, aducem un OMAGIU, ne exprimăm  RECUNOȘTINȚA………..

Publicat în ale vieții | Lasă un comentariu

de vere- despre primăvară

”Vă urez o primăvară frumoasă și vă mulțumesc pentru tot ceea ce m-ați învățat!”

Atât. Astăzi e despre asta. Nu mai contează nimic azi. E primăvară afară și primăvară în sufletul meu. Contrazic personajul lui Eliade azi. Mâine o să fiu iar în pielea bacoviană.

Publicat în ale vieții | Lasă un comentariu

„Adevărul rămâne, indiferent de soarta celor care l-au servit”- Gheorghe I. Brătianu

Publicat în ale vieții | Lasă un comentariu

…ar putea…

Ziua aceasta ar putea fi una importantă. Într-o altă zi voi afla dacă aceste clipe vor fi aruncate în groapa de gunoi personală. Până atunci privesc zilele importante ale altora: drăgălășelile virtuale ale unui sexagenar care descoperă minunile facebookului, morga academicienilor, inflația de cuvinte care ustură, satisfacția unui istoric ascuns în laptop care ”vorbește” despre  respectul pentru educație din perioada interbelică, poezia sublimă a Fridei către Diego (”Tu mi piovi, io ti cielo”), pe un site italian, anemonele lui Murivale, prostiile adolescenților care se cred interesanți, muzicile unora, pozele buclucașe ale altora.

16299495_742968119185156_2407993580690456257_n1

TANTI AUGURI!!!!

Publicat în ale vieții | Lasă un comentariu

cogitare, non sentire

azi nu mai vreau să știu ce scriitor aniversăm. azi fac slalom în social media printre cuvinte și îmi iau drept de proprietate asupra emoțiilor. nu dau emoțiile mele nimănui. azi nu vreau să împart cu nimeni trăirile personale. azi e despre știința de carte, cum îi plăcea unei doamne învățate să spună, despre limbi moarte și minți renăscânde din participii perfecte și prezente, din ablative absolute și propoziții relative. îmi unesc neuronul cu neuronul proaspăt al unui suflet pur și facem împreună hora minților reci și nemiloase care taie în carne vie frazele încifrate. DIXI.

Publicat în ale vieții | Lasă un comentariu

de ziua lui Vișniec

De ziua lui Vișniec, mă gândesc la absurdul din opera lui și afirm că e mai normală lumea asta, cică, ficțională. Ar trebui să tot corectezi din greșelile acestei lumi în care suntem oameni din sânge și oase, nu ”ființe de hârtie”, ar trebui să faci slalom printre muritori pe care nu vrei să-i vezi, ar trebui să elimini tropăitul din viețile noastre și din apartamentele noastre ca să poți să zici că trăiești. De ziua lui Vișniec îi urez să mai scrie, să admire specia de homo daco-romanus și să se inspire din natura acesteia. De ziua lui Vișniec îmi doresc să îi citesc viitoarele cărți și să o dau dracului de lume reală.

Publicat în ale vieții | Lasă un comentariu

nimic notabil

Nimic notabil (de la cuvântul latinesc noto, notare- a observa)  nu s-a petrecut azi. Un cap al serviciilor a fost pus la dispoziția mai marilor săi. Gabriel Liiceanu a citit la cunoscuta Librărie Humanitas de la Cişmigiu din cartea sa în curs de apariție. Evenimentul a fost transmis on-line și a fost urmărit constant de vreo 50 de privitori (apogeul fiind de vreo 85).Mi-a plăcut când în argumentație s-a folosit de filmul Damage cu Juliete Binoche și Jeremy Irons și a comentat atât de plastic pasiunea devastatoare a personajelor și ipostazele iubirii prezente aici. Niște uituci de soi ai facebookului au transmis vestea că pe 10 ianuarie a fost ziua de naștere a scriitoarei Ioana Pârvulescu și au făcut urări culturale. S-au aflat vești despre olimpiade de toate felurile. Se pregătesc mental rânduri despre cea mai recentă carte a lui Vlad Zografi. Afară e frig și iarnă. Dimineață au murit 11 animăluțe într-un incendiu la Circul Globus. Nimic notabil nu s-a petrecut azi. Griji, sentimente de toate felurile.

Publicat în ale vieții | Lasă un comentariu

ficțiuni masculine

La sfârșitul anului trecut, a descoperit că a fost șters din lista de prieteni a unui critic literar. Constatarea l-a zăpăcit pe moment, dar și-a revenit din năuceală și s-a gândit că destinul îi e potrivnic și că nu poate lupta cu el. S-a vindecat, bălăcindu-se în apele virtuale ale altor muritori.

Se hotărâse demult să nu mai scrie pe blog despre cărți, pentru că nu mai avea chef să citească în locul altora și aceștia să plagieze fără grație din rândurile muncite. Acum era mai hotărât ca oricând. Câți oameni au timp să caute ce au zis unii despre o carte, dar nu au timp să cumpere cartea și măcar să o răsfoiască!

Politica acaparează toate subiectele. Câtă ură se deversează în canalele virtuale! Opțiunile politice le dau unora și măsura caracterului. O idioțenie! Dacă ești înțelept, trebuie să vezi inteligența, indiferent de adeziunea la o ideologie politică.

A constat din nou că matematicienii, oamenii de știință citesc mai mult decât filologii. Ei fac și  judecăți de valoare care pun în balanță toate aspectele unei probleme, pot să-și lase umorile personale acasă și să rezolve ecuații mai departe.

Președintele vrea să fie spiritual. Cere explicații altora, în timp ce el e mai presus de acestea. Face glume cu perfectul simplu. În gura lui, sună scârțâit și cinic. Limbajul nonverbal e mai edificator, în cazul personajului, decât mulțimea vorbelor rostite alintat și dialectal.

 

 

Publicat în ale vieții | Lasă un comentariu

credo et spero

E vremea urărilor, vremea în care creativitatea scoate niște capodopere de gânduri de sezon. Nu cred că toată lumea îți vrea binele pe care ți-l îndeasă în urările aferente. Așa e corect, politicos, cutumiar, să le transmiți ceva celor cu care ai de-a face. Cred în cei care te-au uitat. Nu mai prezinți interes pentru ei, în consecință nu se mai strică orzul cuvintelor pe gâsca nedrăgălașă ce ai devenit între timp. Cred în liniștea din secunda următoare momentelor festive. Ador pacea așternută după descătușarea dionisiacă a petrecerilor. Cred în nopțile înstelate, cu cerul ca o oglindă înghețată în care se privesc toți visătorii lumii. Cred că există o clipă în care dorințele muritorilor prind viață, numai că oamenii nu stau la pândă să găsească momentul acesta de fericire. Sper ca în anul 2017 oamenii să prindă clipa fastă în care să li se îndeplinească măcar o dorință și apoi să se întoarcă puternici la războaiele cotidiene. AD MULTOS ANNOS!

10887983_997569856933572_704043012_n2

 

 

Publicat în ale vieții | Lasă un comentariu