Au fugit pumnalele din tine unul câte unul…
Câţiva ani, nişte fire cărunte, mai multe gânduri aruncate la coş.
Într-un octombrie te-a privit semeţ,
Într-o primăvară albastră ţi-a oblojit rănile cu vorbe ca susurul mării.
Acum am ajuns în ceasul în care vorbim
despre iubiri dintre o superbă dacie crem şi gaura din perdea.
Acum ne punem înţelept în bagaje amintiri simplisime
Şi ne ocrotim fragila armonie.
Când s-a adunat măreţul ocean de sentimente?
Când ai început să lovești cerul cu fruntea?
Nu mai e mult până departe… Hai, hai…
Mirabilissemper's Blog 