Sunt oameni…

Sunt oameni care înduioșează până îți dau lacrimile: oameni singuri, oameni mult prea sensibili pentru secolul acesta, ființe neputincioase, candide, care stârnesc priviri piezișe din partea fericiților zilei.  O poză banală cu un om fericit că a ajuns la mare și vrea să imortalizeze momentul pentru istoria personală și a celor care îi înțeleg bucuria poate stârni duioșia și lacrimile. Ești fericit și tu odată cu el, cel care, având în spate o mare mult prea mică pentru încântarea lui, trăiește doar pentru clipa asta când face un lucru măreț, extrăgându-se din cochilia sa- scut, din calea urâțeniei lumii. Un simplu like la poza lui e un gest salvator, e un gest meritat, e ajutorul dat strigătului său de fericire, ascuns în privirea timidă. Există oameni care înduioșează și care trăiesc anonim, banal, până când o clipă de fericire și mai multe  căușuri de lacrimi îi reamintesc lui Dumnezeu că sunt și ei plămadă însuflețită. Astăzi plânsul pentru el l-a spălat de toate neputințele. Azi plâng pentru fericirea lui.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ale vieții. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s