Arhive lunare: Mai 2017

orașul și-a găsit râsul

Orașul şi-a găsit râsul, a hăhăit cât a putut, şi-a vânturat parfumurile scumpe, a aplaudat în delir şi a strigat ca la meci. A apreciat dialogurile fade, filozofia pentru cei cu IQ mic și a plecat liniștit acasă cu mașinile, … Continuă lectura

Publicat în ale vieții | Lasă un comentariu

un oraș așteaptă râsul

În ziua a douăzeci și doua a lunii mai, oamenii nu mai înduioșează. E înnorat, fulgeră, se dezlănțuie cerul și sentimentele au înghețat, s-au ascuns în cochilia sufletului și trebuie un descântec ”încăpător” (de la Ion Barbu citire ) ca … Continuă lectura

Publicat în ale vieții | Lasă un comentariu

Sunt oameni…

Sunt oameni care înduioșează până îți dau lacrimile: oameni singuri, oameni mult prea sensibili pentru secolul acesta, ființe neputincioase, candide, care stârnesc priviri piezișe din partea fericiților zilei.  O poză banală cu un om fericit că a ajuns la mare … Continuă lectura

Publicat în ale vieții | Lasă un comentariu