lumina era așteptată încă

Era într-o zi ca oricare alta, cu soare, puțină căldură și oameni viermuind prin lume în căutare nu de ”ocupații intelectuale”, ci de hrană fizică pentru care, pe vremuri, bărbații plecau la vânătoare, pescuit și prin alte păduri. Lumea era plină de iubire, se saluta și își ura ca pentru o sărbătoare a sufletului, cu tradiții și obiceiuri cu ouă încondeiate și împistrite (cică erau diferite; așa spunea dimineață o doamnă la Radio Cultural). Aparențele erau frumoase. Doamne, atâta iubire și părea că nimeni nu prea are timp și chef să o primească. Era multă oboseală. Lumea nu mai putea nici să petreacă, așa cum trebuie, deși biletele de intrare în Clubul Loft se epuizaseră de mult, semn că tineretul nu era atât de obosit, ca într-o zi de școală. Mergea și ea prin lume și admira natura umană și cealaltă natură. Se gândea la ce urări de sezon o să mai apară și la ce liniște va fi după marea viermuială, ca după un cataclism în care toți au plecat să se odihnească  puțin. Sărbătoarea asta e despre moarte și întoarcere la origini, se gândea ea în timp ce televizorul arăta imagini cu sfânta lumină care coborâse deja în Biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim. La noi, lumina era așteptată încă și odată cu ea și dezlegarea la păcate.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ale vieții. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s