duminică și instalații

”Nimic nu e ceea ce pare” este un adagiu contemporan, clamat de la dr. House, la fetele de liceu, dezamăgite prima oară în amor, până la babele trădate de alte surate care au ales drumul pelerinajului, în secret, cu cea mai mare discreție. Și asta înseamnă că aici va fi vorba despre aparențe false, despre  naivitatea umană sau altă ”virtute” a speciei sapiențiale? Nu știu și nici nu contează. Dacă nu e despre sex, dacă nu e vreo reflecție din puțurile gândirii nu interesează pe nimeni. Așa că ar putea fi vorba despre accidente de mașină, despre morți, despre vrăbiile care îmi maculează pervazul, dar îmi încântă gândurile nepipăite de nimeni azi, duminică, zi cu ceață și cu frunze care stau să cadă cu o viteză variabilă, pe care sigur Alexandru ar putea să o calculeze și mi-ar mai aduce multe completări privind fenomenul catamorfic, la pețiolul ajuns la inaniție.

O zi de duminică strânge multe scrâșnete de măsele, e un sfârșit pe care doar îndrăgostiții îl iubesc pentru că ei au toate substanțele necesare să vadă viața, stând cocoțați în mijlocul unui curcubeu. E multă liniște, dar și când încep corzile realității să vibreze să te ții. Dintr-un nimic se iscă un cataclism pentru că toți au toată disponibilitatea necesară, toleranța rafinată în weekend și sertărașele creierului golite și dezinfectate cu aer ozonat. E pace într-o zi de duminică tomnatică, în cartiere, gospodinele au terminat de prăjit multe chiftele, urmează marea devorare, timp în care copiii se vor bucura, mamele vor fi liniștite, și tații, în maiouri drăguțe, vor trebălui pe la diferite și complicate instalații. E bine. E încă dimineață. Paturile sunt încă încălzite de trupuri leneșe, care au chef de un  mic sindrom amnezic. În fața ochilor e televizorul pus pe un post de radio, cu muzică potrivită pentru cana de lapte din dreapta și cu telefonul și tableta din stânga. Toată tehnologia e în sprijinul chefului de viață cu care unii s-au trezit. Alții plănuiesc deja traseul drumeției care urmează să înceapă, alții privesc tortul aniversar ce va fi hăcuit la prânz. Dintr-un colț de fereastră se vede mult ruginiu neclintit. Câteva bețe îndreptate către cer se mai văd din același monument ruginiu și un acordeon cântă destul de tare pentru ora asta suspendată în nicăieri și niciunde. Urmează să bată Dumnezeu în țeava caloriferului să te anunțe că muzica nu se ascultă atât de tare, că viața are legile ei și tu trebuie să i te supui. E bine când Dumnezeu se ocupă și el de instalații, într-o zi de duminică.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ale vieții. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la duminică și instalații

  1. Anonim? :) zice:

    Așa este (”Nimic nu e ceea ce pare”) .Nici măcar Alexandru nu poate calcula viteza frunzelor care se supun involuntar unei legi a naturii formulată de Werner Heisenberg în 1927.Această lege a fost elaborată pe baza unei observații realizate de Max Planck [energia unui foton E=hν ;unde E=energia fotonului , h=constanta lui Plank , ν=frecvența=d(nr oscilații)/(dt) ,numărul de oscilații din unitatea de timp. Se înmulțește cu dt și obținem E(dt) = h(dN).Tragem concluzia că E(dt) se cuantifică,deoarece E(dt)=constantă*nr.natural . ] . Acum că am demonstrat că energia se cuantifică și se arată că dE >= h/(4π) .Combinăm cu lex secunda a lui Newton F=d(mv)/dt și cu definiția energiei,formă de înmagazinare a Lucrului mecanic=F*deplasarea . Se obține imediat că d(mv)*dx >= h/4π . Acest rezultat se interpretează astfel : Nu putem ști atât viteza unui corp (particule) cât și viteza acesteia simultan . Deci „Alexandru” nu „ar putea să o calculeze și să mai aducă multe completări privind fenomenul catamorfic, la pețiolul ajuns la inaniție.” .
    Am notat mai mare sau egal cu >= .
    Când am scris d… acolo se referă la diferențială. Un fel de Δy pentru Δy tinzând spre 0 unde y=f(x) și f:I->ℝ ,unde I ⊆ ℝ .

    • CEL MAI DRAG ANONIM DINTRE ANONIMI,
      Nu confunda ficțiunea cu realitatea. Fiecare dintre ele are legi proprii. Trebuie lentile diferite prin care să privești către aceste universuri. Chiar și tu poți să rupi chingile lumii fizice și să-ți imaginezi că în prozele mele, există un Alexandru care să calculeze sau nu ce vrea mâna mea dreaptă cu care scriu aceste capodopere.
      cu drag,
      șefa fan clubului Andrei și a celui mai anonim dintre anonimi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s