HOMINES
Oamenii se uită uşor.
Ei sunt trepte pe care urci sau cobori.
Sunt obiecte aninate de gânduri,
Arcuri rupte de atâta încordare.
Oamenii se iubesc greu.
E mai simplă suferinţa. Reţeta ei se vinde la orice colţ de stradă.
Oamenii mor uşor.
Pleacă până dincolo de zare şi uită să se mai întoarcă.
Oamenii locuiesc în patrii imaginare.
Atâta spaţiu pe lumea asta nu-i mai încape şi se mută dincolo de emoţii.
Oamenii cară toată viaţa câte ceva: un gând, un copil, o frunză.
Gândul îl fac scut pentru copilul nenăscut
Şi în frunze îşi măsoară averea.
